Nume de Cod “Cultura”

Privind documentul „Analiza privind necesitatea codificării domeniului culturii” inițiat de Ministerul Culturii

În calitate de profesionist al domeniului cultural, contest în mod ferm premisele, metodologia și concluziile documentului intitulat „Analiza privind necesitatea codificării domeniului culturii”, document care, în esență, propune instituirea unui așa-numit „Cod al Culturii Române”. Consider această inițiativă profund eronată conceptual, anacronică în raport cu dinamica societății culturale contemporane și periculoasă prin efectele ei asupra libertății de creație, a autonomiei instituționale și a pluralismului cultural. După legea care transformă Artistul în “Lucrător Cultural Profesionist” se trece la următorul nivel.

1. Cultura nu se codifică. Se cultivă.

Premisa centrală a documentului – aceea că domeniul culturii are nevoie de o codificare juridică de tip unitar – trădează o înțelegere birocratică și reducționistă a culturii. Cultura nu este un ansamblu de proceduri administrative care pot fi reglementate printr-un cod, ci un organism viu, dinamic, supus permanent reinterpretării, dezbaterii și schimbării.

Tentativa de a o închide într-un sistem juridic rigid ar echivala cu înghețarea creativității și cu revenirea la un model de control instituțional specific epocilor autoritare.

2. Viziunea centralistă propusă contravine principiilor europene

Documentul reclamă un rol dominant pentru Ministerul Culturii în „reglementarea, monitorizarea și sancționarea” întregului sector. Această perspectivă, în loc să consolideze sistemul, reproduce un model administrativ vertical, de inspirație pre-democratică, incompatibil cu principiile guvernanței culturale europene, bazate pe subsidiaritate, parteneriat public-privat și autonomie locală.

Cultura nu trebuie controlată „de sus”, ci susținută „de jos în sus”, prin mecanisme de libertate, diversitate și cooperare instituțională.

3. Codificarea substituie viziunea cu norma

Ideea unui „Cod al Culturii” nu răspunde nevoilor reale ale sistemului – care sunt lipsa de finanțare, precaritatea resursei umane, absența unei strategii de educație prin cultură – ci propune o supralegiferare compensatorie, prin care lipsa de viziune este acoperită de abundența de norme.

Un domeniu lipsit de viziune nu se regenerează prin articole de lege. Din contră, normativizarea excesivă devine un substitut periculos al gândirii culturale.

4. Cultura nu este un serviciu public, ci un spațiu al libertății

Documentul pleacă de la o confuzie conceptuală gravă: echivalarea culturii cu un sistem de servicii publice. Cultura nu este un serviciu de furnizat, ci un drept de exercitat liber. Rolul statului nu este acela de a codifica activitatea culturală, ci de a o garanta, stimula și proteja de ingerințe.

Orice încercare de a institui un regim unitar, cu definiții obligatorii și proceduri standardizate, reprezintă o formă de cenzură latentă, chiar dacă mascată sub pretextul eficienței administrative.

5. România are nevoie de o strategie, nu de un cod

Ceea ce lipsește culturii românești nu este o nouă lege, ci o viziune de ansamblu, articulată în politici culturale moderne, în acord cu principiile UNESCO și ale Uniunii Europene: acces echitabil, participare comunitară, incluziune, educație culturală, digitalizare, libertate creativă.

În locul unui Cod al Culturii, România are nevoie de o Cartă a Culturii, bazată pe principii, nu pe sancțiuni; pe libertate, nu pe conformism; pe încredere, nu pe control.

Concluzie

„Analiza privind necesitatea codificării domeniului culturii” este, în fond, un exercițiu de retorică administrativă care ignoră realitatea profund vie, contradictorie și creativă a culturii românești. A impune culturii un cod echivalează cu a-i refuza respirația.

În locul unei codificări, România are nevoie de depolitizarea instituțiilor, profesionalizarea managementului, descentralizarea deciziei și deschiderea către sectorul independent și către public.

Cultura nu trebuie administrată. Cultura trebuie înțeleasă, protejată și lăsată să se exprime.

Orice altă abordare transformă libertatea culturală într-un formular birocratic.

Cristian Mancaș

Președinte – Fundația George Enescu

Sursa documentului pus in dezbatere de Ministerul Culturii. https://www.cultura.ro/analiza-privind-necesitatea-codificarii-domeniului-culturii/